Adevăruri

Te caut în gânduri, în colțuri ascunse

Prin care nici timpul demult n-a trecut,

Prin ziduri ce-nchid întrebări nerăspunse

Și poate apari, adevăr absolut.

 

Mă-ntreb de exiști sau e numai părere,

Te caut în van? Adevărul meu trist

E viața-mi lipsită de orice plăcere

În care mă-ntreb pentru ce mai exist.

 

Prin bezna adâncă, în slaba lumină,

Găsesc amintiri zdrențuite de timp,

Le-ascult , le ridic și le scutur de tină,

Sunt foarte schimbate de lungul răstimp.

 

Citesc printre lacrimi ce-mi cad peste dale,

Mă mir câte lucruri frumoase-am uitat,

E alt adevăr care-mi iese în cale,

Și nu e al meu, e ... ce n-am căutat.

 

Le am pe-amândouă acum și mi-e bine

Căci simt că se poate, nu-i timpul pierdut

Mai am înc-o șansă, norocu-i cu mine,

Acum știu ce e adevăr absolut.

 

Din vol. "Gândul pierdut"