Limane

Mi-aștern, uneori, pe sub gânduri, o mare,

când caldă, când rece, albastră sau nu,

fundalul perfect pentru nopțile-n care

prin minte-mi străbați, către inimă, tu.

 

Plutire de gânduri sclipind către stele

ascunse de norii-adormiți pe un cer

tivit cu o parte din visele mele

purtate pe-o apă-fundal efemer.

 

Lumină-n derivă, curenți iluzorii,

o țintă în timpul pierdut în trecut,

delfini ce urmează, aiurea, cocorii

spre țărmuri de care nicicând n-au știut.

 

Străbat, uneori, cu o barcă, oceane

și merg spre niciundele altor limane.

Din vol. “Călător prin gânduri”