Ochi de argint

Se ridicase-un vânt la nori

Și-i alerga spre alt meleag

Atunci când mă priveai, în zori,

Cu ochi ce, vânt din nori, atrag.

 

În ploaia care ne uda,

Am deslușit un vag surâs

Ce-a transformat privirea ta

În ochi de ploaie, când ai râs.

 

În dansul dintr-un câmp cu flori,

M-am întrebat: “Cum pot eu, oare,

Să-i par un soare între sori

Și să-i lucesc în ochi de floare?”

 

Și tare-aș vrea, în prag de-apus,

Văzând în ochii tăi argint,

Să-ți spun că eu … acela nu-s!

Iubito, ochii tăi mă mint?

 

Din vol. “Cântecul visurilor”