Tic-Toc!

Tic-tac! - se-aude-n mine,

c-afară e toc-toc! -

și, Doamne, ce pot face

doi pantofiori! Ce foc!

cu ce se-nalță-n ei,

căci, zău, nu-mi vine-a crede

cum chinul la femei

o ia, așa, agale,

direct în ochii mei

și urcă, și coboară,

prin mine-n sus și-n jos,

iar gândul, parcă zboară,

dar zboară păcătos…

și nu e el de vină:

e chinul … din pantofi

ce-mi face neuronii

anemici și distrofi.

E mare chinul, basta!

Am să mi-o scot din minte,

căci nu vreau, vara asta

să-mi fie … prea fierbinte.

 

Din vol. “Dor de lele”