Îmi
sunt tăcerile stăpâne,
Iar
visurile mi-au pierit
Acoperite
de țărâne
De
timp în alte vremi murit.
Doar
gândurile-mi zboară, stoluri,
Fulgi
albi pe-un cer întunecat,
În
lumi pierdute, cu simboluri
Pe
care nu le-au descifrat.
Și
pleacă și se-ntorc, umile,
Dar
tac și nu îmi deslușesc
Necunoscutele
fosile
Spre
care, iar și iar, plutesc.
Ceva
din vechile țărâne
Lumina-ncearcă
să-mi amâne.
Din vol. "Eterna căutare"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu