Strigăte în noapte

 Plutești pe umbre de apus,

În liniștea-nserării,

Sperând să vezi venind de sus

Motivul întristării.

 

Nu vine, aripi nu se văd

În depărtata zare,

Iar până-n zori nu se-ntrevăd

Speranțe că apare.

 

Sunt nori ce, negri, dau năval

Pe cer și-n gânduri sumbre,

Iar timpul trece infernal,

Lungindu-se-n penumbre.

 

Nu vine, soarele-a apus,

Deja-i târziu, e noapte,

Nu se mai vede, aripi nu-s,

E timpul pentru fapte.

 

Pornește într-un zbor stingher,

Ea, lebăda tăcută,

Strigând, sub nemilosul cer,

perechea ei pierdută.

 

Din vol. “Cântecul visurilor”